|
|
|
|
 |
|
|
|
|
A treia farsa? (Opinie) |
Bilantul anului 2005 ar putea fi inlocuit de un vers al lui Michaux: „Totul merge bine. Situatia nefericirii prospera“.
Una dintre marile prostii spuse de Marx, care a facut cariera pe vremuri, inclusiv din pricina ca a putut fi utilizata, la un moment dat, cu un scop subversiv, a fost afirmatia ca nu te poti desparti de trecut decat razand. Noi demonstram de saisprezece ani ca ne putem desparti de trecut flecarind! Si, mai nou, declarandu-ne plictisiti: Gata, nu ne mai intereseaza trecutul. Avem alte griji! Vorba unui vers din „Palinodia“ lui Duiliu Zamfirescu: „Ce-a fost a fost, ce este e, si va mai fi ce se cuvine“. Intrucat, nu-i asa? suntem nu doar un „popor meteorologic“, foarte sensibil la directia vantului, ci si un „popor fatalist“.
Mie nu-mi vine sa rad, in primul rand, din jena. Ma rusinez cand imi amintesc seriozitatea cu care comparam, pe la sfarsitul lui decembrie ’89, evenimentele petrecute la noi cu… revolutia franceza. Daca m-as apuca sa rad, rasul ar suna fals si penibil. Inutil mi-as aminti si ca „iluziile au durat numai o luna“, cum suna articolul pe care l-am publicat la 25 ianuarie 1990 in „Romania libera“, incheiat patetic: „Tineti minte seara de 23 ianuarie 1990 (seara cand FSN a anuntat ca se transforma in partid). Seara aceasta s-ar putea sa insemne inceputul sfarsitului revolutiei romane“. Tot n-as putea rade. Deoarece inca mai credeam, vai, ca in Romania avusese loc „o revolutie“. Vorbeam despre un „furt de revolutie“, cand, in realitate, FSN nu facuse decat sa-si insuseasca rezultatele unor intamplari tulburi, stil „lovitura de stat“.
Asadar, cum m-as putea desparti razand de romantismul naiv (perfect caraghios din perspectiva pe care o am azi), din zilele cand ma emotionau brasardele tricolore purtate de actorii acelei parodii de revolutie? As face din rasul meu un detergent pentru a-mi spala din amintiri senzatia neplacuta ca am trait o farsa isterica si grotesca de care am fost, o vreme, chiar mandru. Caci prin martie 1990 protestam vehement, intr-o dezbatere organizata de „Le nouvel Observateur“ la Paris, fata de ironiile la adresa „revolutiei romane“, considerand ca unica problema era raptul comis de FSN.
Cum sa rad, apoi, de o alta iluzie, cea care m-a facut sa cred in seara alegerilor din toamna lui ’96 (cand bonzii pesedisti aveau figuri de cenusa la televizor) ca Romania relua legatura cu istoria noastra normala? Timp de o jumatate de an, nu mi-a trecut prin minte ca vom trai a doua farsa. Am luat in serios Conventia Democratica si regimul Constantinescu, incredintat ca perioada 1990-1996 nu fusese decat o paranteza istorica. Abia prin vara lui 1997 am inceput sa-mi dau seama ca mult trambitata „schimbare“ nu va fi decat o cacealma.
Vad ca multi (inclusiv unii care au aparat-o pana la sfarsit) rad acum de acea perioada. N-ar fi cazul, oare, ca in locul rasului (chiar daca el e o proba a aptitudinii noastre de a impinge orice tragedie in comic), sa observam ca „moda portocalie“ a fost adusa de actorii celei de-a doua farse, mai putin taranistii (fraierii guvernarii cederiste)? Bietii taranisti s-au pomenit in 2000 aruncati in afara istoriei, in vreme ce liberalii, mai smecheri, si democratii (fesenisti vopsiti) s-au salvat, desi contribuisera vartos si ei la readucerea fostului PDSR la putere.
Din pacate, lectiile primite nu ne servesc, se pare, la nimic. Sau le intelegem prea tarziu. Abia azi, dupa un an de guvernare portocalie (in care aproape am uitat ca guvernantii sunt smecherii celei de-a doua farse!), am priceput ce eroare am savarsit si eu si altii grabindu-ne sa ne lasam impresionati de formula cu care se impauna Traian Basescu: aceea de luptator impotriva „sistemului ticalosit“! Nu-mi vine deloc sa rad cand imi amintesc ca, votandu-l cu inima stransa pe Basescu, nu m-am gandit nici o clipa ca povestea cu „sistemul ticalosit“ era o alta smecherie, o frauda. Prin ea, ni se inducea ideea ca „sistemul“ fusese, initial, „onorabil“ si „se ticalosise“ pe parcurs, cand, de fapt, el era din nastere „ticalos“!
Acum, suntem in cea de-a treia farsa? Profitorii „sistemului ticalos“, daca au vreo boala, se urca in avion si se duc sa se trateze intr-o clinica din strainatate, lasandu-l pe Nicolaescu sa administreze cum il duce capul sau de contabil (si tupeul!) sanatatea romanilor care mor cu zile. Aceiasi profitori, din cate aud, au inceput sa-si trimita copiii sa faca si scoala primara in strainatate, lasandu-l pe ministrul Hardau (al carui unic merit e ca l-a comparat pe Boc cu apostolul Pavel!) sa administreze grevele profesorilor romani. Iar Basescu ar vrea sa ne faca sa credem acum ca, desi n-am vazut nici un mare corupt in tribunale, coruptia ar tine de primele doua farse!
In legatura cu toate acestea, ma intreb iarasi. Nu cumva in decembrie ’89 Securitatea s-a decis sa conduca Romania nu ca garda pretoriana, ci punand mana pe economie si lasandu-le romanilor o jucarie, democratia? Aceasta intrebare imi inclesteaza maxilarele silindu-ma sa nu pot rade. •
Octavian Paler
|
|
|
|
|
|
|
| Alte stiri |
|
You have an error in your SQL syntax; check the manual that corresponds to your MySQL server version for the right syntax to use near 'LIMIT 0, 1' at line 1 | | | | |
