Uniunea Europeana extinsa a implinit deja doi ani la 1 mai. In 2004, era o zi insorita la Dublin, in parcul Phoenix, numele pasarii magice ce renaste din propria-i cenusa.
Imi amintesc ceremonia de primire a celor zece noi tari membre, care a inceput cu rugaciuni pentru pace si prosperitate, celebrate in rit crestin, iudaic si musulman, urmata de traditonala muzica de harpa irlandeza si un poem de bine-venit rostit de Seamus Heaney. "Zambiti, e o zi istorica," le-a strigat un fotograf liderilor europeni reuniti pentru poza de familie.
Intre premieri si presedinti (fostul sef de stat al Romaniei de acum 2 ani, Ion Iliescu, era acolo), o singura femeie -- Vaira Vike-Freiberga, supranumita Doamna de Fier a Letoniei. O femeie roscata cu un destin singular.
Exilata la sapte ani in urma ocupatiei sovietice, a devenit profesor de psihologie la Universitatea din Montreal, si dupa decenii petrecute in Canada, s-a pensionat si a revenit in Letonia sa conduca un centru cultural.
A devenit presedinta unei tari independente (acum membra NATO si UE) aproape din intamplare, cand parlamentarii cautau un candidat de compromis. Revenise acasa doar cu doua valize si letonii glumeau in 1999 ca va trebui sa faca o vizita oficiala in Canada ca sa-si repatrieze garderoba (foarte eleganta de altfel).
Exodul leton
Riga
Capitala Letoniei, Riga
Multi letoni exilati dupa razboi au revenit in anii '90, la fel ca doamna Vike-Freiberga, dupa cum s-a petrecut peste tot in tarile baltice. In acelasi timp insa, foarte multi au plecat in cautare de lucru in Uniunea Europeana care-si deschidea portile.
Pentru multi est-europeni, aderarea a insemnat in primul rand libertatea de a munci in alta tara, chiar daca foarte limitata la inceput. De fapt, chiar inainte de 1 mai 2004, m-a frapat numarul masinilor cu numar de Letonia de pe strazile Irlandei. "Sunt culegatorii de ciuperci," mi s-a explicat. Dupa 1 mai, au plecat si mai multi. Peste 100.000 de letoni s-au dus la lucru in Irlanda si Marea Britanie, un numar semnificativ pentru o tara cu numai 2.3 milioane de locuitori.
Culegatorii de ciuperci
Laima
Laima a scris o carte de mare succes despre viata ei de culegatoare de ciuperci
Nu de mult, m-am dus in Letonia ca sa vad efectele acestui exod. La granita cu Rusia, in mijlocul unei paduri de mesteceni, am batut la usa Laimei Muktupavela. Laima a devenit celebra ca urmare a publicarii unui roman bazat pe experienta ei de culegatoare ilegala de ciuperci in Irlanda (inainte de aderarea Letoniei).
Cartea a devenit o lectura obligatorie pentru concetatenii ei doritori de lucru in strainatate. Reflecta o realitate dura intr-un stil original. Fiecare capitol incepe cu o reteta diferita de ciuperci -- singurul fel de mancare al culegatorilor timp de luni intregi.
In timp ce pregatea o delicioasa tocana de ciuperci, culese cu mana ei din spatele casei, Laima imi povestea ca s-a intors dupa numai trei luni in Irlanda la rugamintea fiicei ei, pe atunci adolescenta. In ciuda dificultatilor, pastreaza o amintire foarte buna irlandezilor primitori, iar cu banii castigati si-a modernizat complet casa parinteasca, care ar putea acum figura intr-o revista de decoratiuni interioare, la stilul rustic. Fiica ei a plecat insa la Londra, la studii, si nu stie daca se va intoarce. "E o gluma a sortii," spune Laima.
Ciupercarii si capsunarii
Magda
Magda, care are 79 de ani, nu s-a intalnit niciodata in viata ei cu straini
La cativa zeci de kilometri, o alta casa izolata, langa o cale ferata cazuta in paragina de mai multi ani. E casa familiei Berzina, unde nu mai locuiesc acum decat bunica Magda si nepoata ei Gunita. Parintii si fratele Gunitei au plecat la lucru la Mansfield, in Anglia.
Au fost primii care-au parasit satul, dar acum, la scoala Gunitei, aproape fiecare copil are pe cineva in strainatate. Gunita spera ca parintii ei se vor intoarce cu bani pentru o casa mai mare. Imi arata poze din Mansfield -- parintii ei, foarte tineri, band bere la un tipic pub englezesc. A lucrat si ea cateva zile acolo, impachetand lame de ras, dar isi inchipuie altfel viitorul.
Vrea sa studieze "public relations" la Riga si sa ramana in Letonia. Magda, la 79 de ani impliniti, e ca argintul viu. E prima data cand intalneste straini si se mira ca, din echipa BBC, eu sunt din Romania, producatorul din Anglia, iar cameramanul din Belgia. "A venit Europa la noi," zambeste ea.
Kristaps, ziaristul leton care ne insoteste, ma intreaba ce parere am. Ii povestesc despre capsunari, despre vilele cu marmura neagra sau vopsite in portocaliu pe care le-am vazut din Horezu pana la Ieud, si despre romanii morti si raniti in atentatele de la Madrid din 11 martie 2004. Nu stia ca exodul nu e doar un fenomen leton.
Intoarcerea acasa
Kalvitis
Prim Ministul Letoniei, Aigars Kalvitis
Economia letona creste insa rapid, fiind printre cele mai dinamice din Europa. Premierul Aigars Kalvitis imi spune ca oamenii incep acum sa se intoarca, pe masura ce salariile cresc. In constructii, unde se simte deja lipsa mainii de lucru, salariile sporesc cu circa 20 % pe an, mai ales ca (spre deosebire de Polonia, unde muncesc multi ucrainieni si belarusi) letonii se tem sa importe mana de lucru mai ieftina din fosta Uniune Sovietica, din motive istorice usor de inteles.
Premierul nu-mi poate da o cifra exacta, dar se estimeaza ca in fiecare an, letonii care muncesc in strainatate trimit acasa 300 de milioane de dolari, alimentand cresterea economica. De la 1 mai 2006, ei pot munci acum legal in aproape jumatate dintre tarile Uniunii Europene. Ši evident, se pot intoarce cand vor.
Daca acum cinci ani, un bilet de la Riga la Londra costa cateva sute de euro -- salariul mediu pe cateva luni -- acum, exista zboruri ieftine catre mai toate orasele mari din Marea Britanie si Irlanda. Cautand pe internet, am gasit o calatorie dus-intors Riga-Liverpool cu numai 35 pence, adica 1 leu nou si 80 de bani...
|
EUR 4.2796 
USD 3.3328 
XAU 134.1946 
