Procurorii Departamentului National Anticoruptie si Ministerul Justitiei nu aveau nevoie in cazul "Adrian Nastase" de aprobarea Camerei Deputatilor pentru a le fi permisa efectuarea perchezitiei in vila din comuna Cornu-Prahova, ci doar pentru Zambaccian. Potrivit declaratiei de avere a fostului premier Adrian Nastase, imobilul din Cornu este bunul propriu al sotiei, Dana Nastase, pe care aceasta l-a dobandit prin mostenire! In concluzie, nu era nevoie de aviz parlamentar pentru perchezitia de la Cornu, intrucat Dana Nastase, unic titular al casei, nu are calitate de parlamentar, deci nu beneficia de prevederile articolului 72 alineat 2 din Constitutia Romaniei. Aceasta a fost si opinia unor specialisti in Drept, care ne-au precizat "ca solicitarea procurorilor anticoruptie, aplicand varianta <>, este o greseala, intrucat la Cornu chiar nu era nevoie de o astfel de procedura, intrucat Dana Nastase nu are calitate de parlamentar ". Mai mult decat atat, pentru ca locuinta apartine Danei Nastase si pentru ca si ea este invinuita in aceeasi cauza, procurorii DNA ar fi trebuit sa formuleze cererea de perchezitie direct pe numele ei. In cazul in care, in imobil existau bunuri comune ale celor doi, singura in masura sa conteste cererea de perchezitie era Dana Nastase, pentru ca se pleaca de la prezumtia ca, din moment ce cladirea apartinea acesteia, si lucrurile din casa Cornu ii apartineau. Dar, totusi, cererea de perchezitie are ca obiect imobilul, si nu bunurile din el. Ideea este una singura: admiterea sau respingerea respectivei solicitari a procurorilor anticoruptie nu trebuia aprobata de Biroul Permanent.
Totodata, pentru ca imobilul din Cornu este proprietatea Danei Nastase si pentru ca acea cladire nu e un loc permanent de locuit al familiei Nastase, ci e doar o resedinta, perchezitia procurorilor DNA nu afecta drepturile locative si, ca urmare, procedura era una simpla. Şi anume, procurorul obtinea autorizatia de perchezitionare de la judecatorul caruia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, autorizatie care trebuia sa cuprinda neaparat, printre altele, atat numele persoanei la domiciliul sau resedinta la care se efectueaza perchezitia, cat si numele invinuitului sau inculpatului, o trimitea la organul de urmarire penala, iar apoi se trecea direct la perchezitie, legea neprevazand un termen legal in acest sens, cum este cazul celor ce au calitate de parlamentari.
|